PRIMELE MISCARI DE TRUPE

"DACĂ UNUL DIN VOI VA SUPRAVIEȚUI ACESTOR LUPTE, EL TREBUIE SĂ POVESTEASCĂ ACASĂ CUM AM LUPTAT!"

Pentru a intelege mai bine rolul pe care l-a avut armata de-a lungul timpului, in dezvoltarea unor ramuri sportive precum atletism, tir, scrima, calarie, canotaj, fotbal, baschet si volei, va prezentam cateva

repere petrecute cu mult inaintea aparitiei clublui nostru drag.

Incă din 1863 apare ordonanța care prevede practicarea de exerciții fizice în cadrul instrucției militare.

Introducerea gimnasticii în armată se face în urma unui raport al Ministerului de Război aprobat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza la 13 septembrie 1863 sub denumirea “ORDONATA ASUPRA INSTRUCTIEI GIMNASTICII PRIN CORPURI SI STABILIMENTE MILITARE”
Lipsa cunostintelor de sprecialitate, a cadrelor si de baza materiala, a facut ca acest ordin să poate fi aplicat doar in unitățile militare din orașele mari.


Nu întâmplător, primele participări în concursuri internaționale ale sportivilor români aparțin militarilor.
In iunie 1919 la “Jocurile de la Pershing” -Paris sportivii militari au fost prezenți la întrecerile de călărie, scrima, tir, atletism, box, lupte, înot, rugby și fotbal.

“Afis The Inter-Allied Games 1919” – sursa foto: archive.org

Echipa de fotbal si rugby a Romaniei, la Pershing 1919 | Faze meci fotbal Franta – Romania – sursa foto: Archive.org


Incepând cu anul 1920 activitatea sportivă se află tot mai mult în preocupările statului român si în acest sens apare în presă un proiect de lege pentru educația fizică.

In 1921 Ministerul de Razboi depune în Parlamentul un alt proiect pentru organizarea educației fizice și a pregătirii militare naționale care cu câteva modificări va deveni lege promulgată la 17 iunie 1923.

Prin noua organizare a educației fizice se urmărea pregătirea pre și postregimentala a tineretului. Articolului 1 al legii din 1923 este elocvent în această privință “Educația fizică constituie o obligație generală pentru toți tinerii de vârsta încorporării”.

Din 1923 a fost infiintat Oficiul National de Educatie Fizica (O.N.E.F.S) si in cadrul acestuia a Institutului National de Educatie Fizica I.N.E.F.
In lucrarea Sportul românesc de-a lungul anilor autorii Emil Ghibu și Ion Todan remarcă faptul că armata a constituit unul din factori importanți în extinderea sportului în orașele de provincie, prin organizarea unor concursuri și mecuri, de la atletism, fotbal, baschet, volei etc. La Focșani spre exemplu se organizau turneele de volei și mai târziu baschet la care participau echipe militare dar și civili, atunci când aceste două discipline abia erau cunoscute în București.
În iulie 1929 O.N.E.F este subordonat Ministerului Sanatatii, I.N.E.F devine Institutul Superior de Educatie Fizica I.S.E.P, urmand ca in 1937 sa se numeasca A.N.E.F.Ca urmare a acestui fapt sectia militara isi schimba denumirea in I.M.E.F Institului Militar de Educatie Fizica.
După 1944 se creează O.S.P Organizația Sportului Popular” cu obiectiv principal declarat, popularizarea sportului în rândul maselor muncitoare, femeilor, elevilor, studenților și militarilor.
Resortul sportiv militar, în virtutea acestor prevederi a creat cadrul organizatoric competițional și au organizat sistematic spartachiadele militare de vară și de iarnă prilej cu care s-a evidențiat potențialului uman existentă în rândul armatei, posibilitățile reale pentru practicarea sportului de performanță.

In primavara lui 1946, la initiativa catorva ofiteri militari, printre care generalul-maior Dumitru Petrescu, generalul-maior Oreste Alecsandrescu, comandorul Traian Săvulescu, Cocotenent-colonelul Ion Costachel, maiorul Cornel Şandru, incep discutiile despre formarea unui club sau al unei selectionate care sa reprezinte in competiile sportive Armata Romana.
Desi aceasta idee a fost pe placul multora, punerea ei in practica nu a fost chiar atat de simpla in contextul existent, din acea perioada.

Tara noastra, vlaguita si in mare parte distrusa de razboi era inca in plin proces de reconstuctie si reorganizare, drept prentru care, dupa cum au relatat inaintasii din acea vreme, au existat amanari, poate si refuzuri, dar ideea odata expusa a prins.

Primele rapoarte spre aprobare in scopul infiintarii unei asociatii sportive a Armatei, apar in ordinea de zi a Ministerului de Resort dar si cele ale Marelui Stat Major abia din augustul aceluiasi an.

Pe 1 aprilie se infiinteaza Sectia Arta si Sport in cadrul directiei de Educatie Fizica a Inspectoratului General al Armatei, cu scop declarat de atragere a tinerilor din Armată spre sportul de masă.


In vara aceluia an apare varianta militara a “Organizatiei Sportului Popular”, care cu un an mai devreme fusese creat cu scopul de a transforma sportul intr-un mod de agrement disponibil tuturor cetatenilor.
Ca urmare a acestui fapt s-au organizat competiții în cadrul regimentelor, precum și un campionat de fotbal al Armatei, disputat între 23 august și 8 septembrie, adjudecat de Regimentul de Grăniceri 1.

La ședinta de constituire a acestuia, grupul de lucru format din comandorul Traian Săvulescu, generalul-maior Oreste Alexandrescu, locotenent-colonelul Ion Costăchel, locotenent-colonel Victor Purcarete, maiorul Cornel Şandru, maior Valeriu Sturza, colonel Gheorghe Lebrun, colonelul Ion Isăcescu, locotenent Rousea Mocanu, căpitanul Dan Popescu și căpitanul Ștefan Septville, incep a se creiona primele principii ale sportului militar si se desemneaza drept comandor pe Traian Săvulescu, fiind de completat de catre generalul-maior Oreste Alecsandrescu.
Cei din urma decid sa incredinteze elaborearea Regulamentului de organizare a cluburilor militare căpitanul Dan Popescu si căpitanul Ştefan Septville.

Ştefan Septville, seful sectie de sport in Inspectoratul de Educatie, Cultura si Propaganda din Ministerul Apararii Nationale la acel moment, avea sa-si aduca aminte urmatoarele:

Impreună cu căpitanul Dan Popescu, am primit sarcina de a elabora regulamentul de funcţionare al resortului militar al O.S.P. (Organizatiei Sportului Popular). Ne-am apucat de treabă şi, după numeroase studii și documentări, nenumărate consultări cu diversi specialişti, am izbutit să redactăm acest document prin luna martie a anului 1947…


Militari romani, sportivi – sursa foto: archive.org


In aprilie 1947, dupa predarea spre verificare a Regulamentului despre ogranizarea activitatii sportive in cadrul unitatilor militare, generalul-maior Dumitru Petrescu care la acea vreme ocupa postul de sef Serviciu de Educație Fizică și Sporturi din cadrul Ministerului de Război sustine atat utilitatea dar si nevoie unei miscari sportive militare, dar propune o modificare majora care presupunea infiintarea doar a unei asociatii in detrimetul idei initiale de a se forma multiple asociatii la nivelul tarii, argumenand-o prin expunerea incertitudinii vizavi de conditiile existente:

Trebuie să judecăm bine și să nu ne grăbim. Există oare astăzi asigurate condiţiile necesare pentru înfiinţarea atâtor asociații? Eu zic că cel mai bine e så luptăm să constituim, pentru început, o singură asemenea asociaţie, să o ajutăm să crească, să se dezvolte și apoi să vedem…

Pe 4 iunie 1947, factori de decizie sunt convocati la Inspectorat pentru o sedinta sustinuta de catre generalul-maior Dumitru Petrescu, in a carei ordine de zi a intrat un singur punct, s-anume fondarea Asociatiei Sportive a Armatei.

Dintre membri prezenti la aceasta sedinta, putem mentiona pe urmatorii: general-maior Oreste Alecsandrescu, colonelul Gheorghe Lebrun, locotenent-colonelul Victor Purcărete, locotenent-colonelul Ion Costachel, maiorul Valeriu Sturza, căpitanul Ştefan Septville, locotenentul Rousea Mocanu, căpitanul Moşoianu, maiorul Cornel Şandru.
Maiorul Cornel Sandru declara ca:
S-a început cu o echipă de fotbal, avându-se în vedere că, la acea data in armata, se aflau numeroși ofiteri care jucau fotbal la diferite echipe. Aceştia trebuiau să constituie nucleul echipei….

In filele ziarelor „Glasul Armatei” si „Organul Central al Ostirii”, generalul-maior Dumitru Petrescu dorea sa fie inclus un articol , prin care  ,,Toți sportivii aflati, în Armată, care doreau să facă parte din noua grupare, trebuiau să vină la Bucuresti. pentru înscrieri”…

La inceput, în primele zile, a fost vorba doar doar o secție, cea de ,,foot-ball”, ulterior apărând și altele.


Sursa text:
CSA Steaua Bucuresti 1947-1967 | Editura Militara 1967
CSA Steaua Bucuresti 1947-1972 | Editura Militara 1972
Steaua Performata si Prestigiu | Cristian Topescu si Octavian Vintila
Steaua Legenda unei echipe de fotbal | Catalin Oprisan
Surse foto: (in ordinea aparitie pe site)
Afis Inter-Allied Games Pershing 1919 –Archive.org
Echipa de Fotbal a Romaniei la jocurile de la  Pershing 1919 –Archive.org
Echipa de Rugby a Romaniei la jocurile de la  Pershing 1919 –Archive.org
Faza de joc fotbal, Franta 4-0 Romania |  Pershing 1919 –Archive.org
Faza de joc fotbal II, Franta 4-0 Romania |  Pershing 1919 –Archive.org
Salvan | Reprezentant Box, Pershing 1919 –Archive.org
Eremia | Reprezentant Tenis Simplu, Pershing 1919 – Archive.org
Col. Soutzo | Reprezentant Echitatie, Pershing 1919 – Archive.org
Mishu si Eremia | Reprezentanti Tenis Dublu, Pershing 1919 – Archive.org
Portret Oreste Alecsandrescu –CSA Steaua Bucuresti 1947-1972 | Editura Militara 1972
Militari sportivi, la Jocurile de la Pershing 1919 – Archive.org
Portret Dumitru- Wikipedia.org


>