Incă din 1863 apare ordonanța care prevede practicarea de exerciții fizice în cadrul instrucției militare.

Introducerea gimnasticii în armată se face în urma unui raport al Ministerului de Război aprobat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza la 13 septembrie 1863 sub denumirea “ORDONATA ASUPRA INSTRUCTIEI GIMNASTICII PRIN CORPURI SI STABILIMENTE MILITARE”

Lipsa cunostintelor de sprecialitate, a cadrelor si de baza materiala, a facut ca acest ordin să poate fi aplicat doar in unitățile militare din orașele mari.

Echipa de fotbal si rugby a Romaniei, la Pershing 1919 | Faze meci fotbal Franta – Romania – sursa foto: Archive.org

Prin noua organizare a educației fizice se urmărea pregătirea pre și postregimentala a tineretului. Articolului 1 al legii din 1923 este elocvent în această privință “Educația fizică constituie o obligație generală pentru toți tinerii de vârsta încorporării”.

Din 1923 a fost infiintat Oficiul National de Educatie Fizica (O.N.E.F.S) si in cadrul acestuia a Institutului National de Educatie Fizica I.N.E.F.In lucrarea “Sportul românesc de-a lungul anilor” autorii Emil Ghibu și Ion Todan remarcă faptul că armata a constituit unul din factori importanți în extinderea sportului în orașele de provincie, prin organizarea unor concursuri și mecuri, de la atletism, fotbal, baschet, volei etc. La Focșani spre exemplu se organizau turneele de volei și mai târziu baschet la care participau echipe militare dar și civili, atunci când aceste două discipline abia erau cunoscute în București.În iulie 1929 O.N.E.F este subordonat Ministerului Sanatatii, I.N.E.F devine Institutul Superior de Educatie Fizica I.S.E.P, urmand ca in 1937 sa se numeasca A.N.E.F.Ca urmare a acestui fapt sectia militara isi schimba denumirea in I.M.E.F Institului Militar de Educatie Fizica.După 1944 se creează O.S.P Organizația Sportului Popular” cu obiectiv principal declarat, popularizarea sportului în rândul maselor muncitoare, femeilor, elevilor, studenților și militarilor.
Resortul sportiv militar, în virtutea acestor prevederi a creat cadrul organizatoric competițional și au organizat sistematic spartachiadele militare de vară și de iarnă prilej cu care s-a evidențiat potențialului uman existentă în rândul armatei, posibilitățile reale pentru practicarea sportului de performanță.

In primavara lui 1946, la initiativa catorva ofiteri militari, printre care generalul-maior Dumitru Petrescu, generalul-maior Oreste Alecsandrescu, comandorul Traian Săvulescu, Cocotenent-colonelul Ion Costachel, maiorul Cornel Şandru, incep discutiile despre formarea unui club sau al unei selectionate care sa reprezinte in competiile sportive Armata Romana.
Desi aceasta idee a fost pe placul multora, punerea ei in practica nu a fost chiar atat de simpla in contextul existent, din acea perioada.

Tara noastra, vlaguita si in mare parte distrusa de razboi era inca in plin proces de reconstuctie si reorganizare, drept prentru care, dupa cum au relatat inaintasii din acea vreme, au existat amanari, poate si refuzuri, dar ideea odata expusa a prins.
Primele rapoarte spre aprobare in scopul infiintarii unei asociatii sportive a Armatei, apar in ordinea de zi a Ministerului de Resort dar si cele ale Marelui Stat Major abia din augustul aceluiasi an.
Pe 1 aprilie se infiinteaza Sectia Arta si Sport in cadrul directiei de Educatie Fizica a Inspectoratului General al Armatei, cu scop declarat de atragere a tinerilor din Armată spre sportul de masă.

---

In aprilie 1947, dupa predarea spre verificare a Regulamentului despre ogranizarea activitatii sportive in cadrul unitatilor militare, generalul-maior Dumitru Petrescu care la acea vreme ocupa postul de sef Serviciu de Educație Fizică și Sporturi din cadrul Ministerului de Război sustine atat utilitatea dar si nevoie unei miscari sportive militare, dar propune o modificare majora care presupunea infiintarea doar a unei asociatii in detrimetul idei initiale de a se forma multiple asociatii la nivelul tarii, argumenand-o prin expunerea incertitudinii vizavi de conditiile existente:

Trebuie să judecăm bine și să nu ne grăbim. Există oare astăzi asigurate condiţiile necesare pentru înfiinţarea atâtor asociații? Eu zic că cel mai bine e så luptăm să constituim, pentru început, o singură asemenea asociaţie, să o ajutăm să crească, să se dezvolte și apoi să vedem…

---